Existența

MOTTO: „Dacă nimic nu e real, dacă totul e o creaţie gratuită şi absurdă, ca într-un mare vis, un joc iresponsabil repetându-se la infinit, existenţa noastră n-ar mai avea nicio semnificaţie şi nicio valoare. Am fi definitiv pierduţi.” (Mircea Eliade)

Pe culmile veşniciei
o ploaie de stele căzătoare
dansează în cercuri luminate de soare.
Iar gândurile-mi toate-nprăştiate prin nouri,
se-adună acum
la a mea chemare
ce răsună-n văzduh în mii de ecouri stacate.
Marea-ntrebare:
De ce şi de unde,
a cui e puterea divină creatoare ce-a dat fiinţare la tot ce există?
Cerului cristalin şi fiinţelor transcendente
ce umblă în negura neştiinţei,
Mării-nfruptate de sângele celor
ce destinul le-a hărăzit murirea-n esenţa vitalităţii.
Tot ce exista e paradoxal.
Viaţa e moarte,
Fiinţa neant.
În ochii de gheaţă ard flăcări.
În miezul trăirii stă sfârşitul ce-aşteaptă
cumplita venire a judecăţii.
Tu,
care stai şi te-ntrebi de credinţă,
ce-aştepţi?
Agnostic de-ai fi
toate ar fi cu neputinţă.
Dar nu esti.
Privirea ţi-o-ndreaptă
spre calea deschisă, luminată de stâlpi arzând de culoare şi viaţă
şi-alegeţi după bunul plac o soartă.
Căci asta e-a omului liberă putere
ce-o are încă de la Geneză:
s-aleagă.
Ultima răsuflare-ţi va fi decisivă.
Nu sta deci şi-apucă să cauţi lumina.
Atât mi-a fost dat să-ţi grăiesc
în cuvinte-nţelese,
căci restu-s uitare
şi-nscrise în veac.

Bonaparte Ioana Florentina, clasa a XI-a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × 2 =