Anul credinței: 2012-2013

anul credintei 01jpgÎntr-o atmosferă de credinţă vie şi cu un soare ce a „luminat” ziua de 11 octombrie 2012, papa Benedict al XVI-lea a deschis în mod solemn Anul Credinţei, amintind în acelaşi timp 50 de ani de la deschiderea Conciliului Vatican II, convocat de „Papa cel Bun”, fericitul Ioan al XXIII-lea, şi dus la desăvârşire de marele papă Paul al VI-lea.

Definit de fericitul papă Ioan Paul al II-lea un „mare dar” făcut Bisericii din zilele noastre şi considerat ca o adevărată „busolă”, Conciliul Vatican II a adus între creştini şi în întreaga lume „un nou suflu” al Duhului Sfânt, numit pe drept de către experţi adevăratul „motor” al noii înnoiri în Biserică.

Pentru timpul nostru, marcat de răceală şi indiferenţă, bolnav de surzenie faţă de glasul lui Dumnezeu, evenimentul istoric al Conciliului are şi astăzi un mesaj simplu şi fundamental: „Creştinismul, în esenţa sa, consistă în credinţa în Dumnezeu, cel care este iubirea trinitară, şi totodată în întâlnirea personală şi comunitară cu Cristos, cel care orientează şi conduce viaţa noastră”, cum avea să declare Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea în urma experienţei pe care a făcut-o, ca expert, la lucrările Conciliului de acum 50 de ani.

Tot Sfântul Părinte, cu o convingere profundă ce a crescut în timp, a putut să afirme cu ocazia fericitei celebrări a celor 50 de ani de la deschiderea lucrărilor că marele Conciliu Vatican II este pentru toţi „un apel puternic de a descoperi în fiecare zi credinţa noastră, pentru a o cunoaşte mai profund şi pentru a ajunge la un real raport cu Domnul, ca astfel să înţelegem şi să trăim în mod autentic vocaţia noastră creştină”.

Celebrarea solemnă a inaugurării Anului Credinţei, cu participarea patriarhului ecumenic Bartolomeu I şi a arhiepiscopului de Canterbury, Rowan Douglas Williams, a celor peste 360 de cardinali, episcopi şi păstori, membri ai Sinodului al XIII-lea din Vatican pentru noua evanghelizare, în prezenţa unui mare număr de preoţi, experţi şi invitaţi şi, desigur, a unei mulţimi de credincioşi români şi pelerini, a fost cu adevărat un moment de har, de bucurie şi speranţă pentru întreaga Biserică. Ochii tuturor s-au îndreptat spre Sfântul Părinte şi spre bazilica „Sfântul Petru” care adăposteşte trupul primului apostol şi martir al credinţei şi iubirii, sfântul Petru.

Mă bucur să împărtăşesc, de aici din Roma, unde mi-a fost dat să trăiesc clipe de mare credinţă, un salut şi o îmbrăţişare către toţi fiii Bisericii noastre locale şi dorinţa ca aceste mesaje, mereu actuale, să ajungă la toţi în limba noastră şi să fie alături de toate documentele Conciliului, de Catehismul Bisericii Catolice şi mai ales de Sfânta Scriptură, un dar care să ajungă, pe calea internetului şi a publicaţiilor noastre, la fiecare familie în parte, ca un stimul pentru noul avânt în răspândirea evangheliei şi ca un mic semn de reînnoire a iubirii şi fidelităţii noastre faţă de Isus, cel de ieri de azi şi din totdeauna (cf. Evr 13,8).

Doamne, măreşte-ne credinţa!

Ps. Petru Gherghel, episcop de Iaşi

După www.ercis.ro

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

fourteen − eight =