Mica Biblie 09: Parabola fiului risipitor

Fiul risipitor: Lc 15,11-32

Isus le-a mai spus cărturarilor şi fariseilor încă o asemănare: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine»”. Tatăl a împărţit atunci averea între ei. După câteva zile fiul cel mai tânăr şi-a adunat totul şi a plecat într-un ţinut îndepărtat, unde şi-a risipit avuţia trăind în desfrânări. După ce a sfârşit totul, a venit în acel ţinut o foamete mare şi el a început să ducă lipsă. A mers şi a intrat ca servitor la unul dintre cetăţenii acelui ţinut, care l-a trimis la ţară, ca să pască porcii. El şi-ar fi potolit foamea bucuros cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.

Atunci, venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi zilieri ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău. Ia-mă ca pe un zilier al tău»”. A plecat, deci, şi s-a întors la tatăl său.

Pe când era încă departe, tatăl l-a văzut, i s-a făcut milă şi, alergând înaintea lui, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat. Atunci fiul i-a spus: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău». Însă tatăl a spus către servitorii săi: «Aduceţi repede haina cea dintâi şi îmbrăcaţi-l! Daţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l: să mâncăm şi să ne bucurăm, căci acest fiu al meu era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să sărbătorească.

Însă fiul lui mai mare era la câmp. Când a venit şi s-a apropiat de casă, a auzit cântece şi jocuri. Atunci a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce este aceasta. El i-a spus: «Fratele tău a venit, iar tatăl tău, pentru că l-a recăpătat sănătos, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Dar el s-a mâniat şi nu voia să intre. Însă tatăl său a ieşit şi-l ruga stăruitor. El i-a răspuns tatălui său: «Iată, de atâţia ani te slujesc şi niciodată n-am călcat porunca ta. Dar mie nu mi-ai dat niciodată măcar un ied ca să mă distrez cu prietenii mei. Însă, când a venit acest fiu al tău care şi-a mâncat averea cu desfrânatele, ai tăiat pentru el viţelul cel îngrăşat». Atunci, el i-a spus: «Fiule, tu eşti cu mine totdeauna şi toate ale mele sunt ale tale. Dar trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit!»”

De reţinut:

Tată, am păcătuit împotriva cerului şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău (Lc 15,18-19).

Trebuia să sărbătorim şi să ne bucurăm pentru că acest frate al tău era mort şi a revenit la viaţă, era pierdut şi a fost găsit! (Lc 15,32).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nine − 8 =