Oradea, o săptămână de neuitat

„O săptămână de neuitat”, așa am putea numi săptămâna 18-25 iunie, pe care am trăit-o împreună, elevi ai profilului teologic și nu numai, la Oradea. Liceul „Don Orione”, Episcopia Romano-Catolică și Episcopia Greco-Catolică, Biserica cu lună, Liceul Greco-Catolic, Radio Maria, Peștera Ungurul Mare, Peștera Fârcu, Moara cu apă, Peștera Urșilor, Aquapark Nymphaea, 10 Case sunt doar câteva dintre locurile prin care am trecut și care ne-au rămas la inimă.

Pentru cei aproximativ 45 de elevi și 5 însoțitori, călătoria cu trenul la Oradea a constituit un adevărat exercițiu al răbdării. Pentru că știam unde mergem și că ne așteaptă o săptămână specială, timpul a trecut repede, iar în zorii zile pășeam deja pe pământ orădean. Părintele Mihai și cei doi seminariști, Petrică și Nicu, de la Liceul Don Orione, s-au dovedit a fi gazde bune și primitoare. Ne-au întâmpinat la gară și ne-au ghidat mereu în aceste zile.

Luni. A fost o zi de ambientare și cunoaștere a mediului în care am poposit. După-amiază am pornit per pedes pe malul Crișului până în centrul orașului, unde ne-a îmtâmpinat pr. Alexandru Dragoș de la Liceul Greco-Catolic, care împreună cu un profesor de istorie ne-a prezentat centrul orașului. Am vizitat Biserica cu Lună, Catedrala Greco-Catolică și Liceul Greco-Catolic. Spre bucuria noastră, în curtea catedralei episcopale ne-am întâlnit și cu PS Virgil Bercea, episcopul de Oradea, responsabil cu tinerii în cadrul Conferinței Episcopale.

Marți. O zi în mijlocul naturii. Undeva în creierii munților, unde se putea auzi în toată splendoarea cântul greierilor, ajutați de pr. Mihai și de seminariști, am petrecut timp jucându-ne, gătind la „disc” și călărind. A fost un adevărat spectacol să vezi elevi și însoțitori călărind un cal îngrijit cu mare atenție de părinții orionini. Nu am putut pleca până nu am celebrat și o sfântă Liturghie în splendida catedrală a naturii.

Miercuri. Apele termale din Regiunea Oradea, arhicunoscute în întreaga țară, au trezit interesul nostru și am intrat de la mic la mare în parcul de distracție acvatică din centrul orașului. Tobogane, jacuzzi, înot, sărituri, relaxare, bronz au fost cuvintele de ordine ale zilei. Și pentru că oboseala nu părea a fi prea mare, seara am încins un volei pe nisip în curtea liceului.

Joi. O zi de cunoaștere a orașului. Am ajuns în cursul dimineții la Catedrala Romano-Catolică și la Palatul Episcopal romano-catolic. Ne-au fascinat prin istoria și grandoarea lor. Am luat-o la pas și am ajuns la Studioul Radio Maria, unde pr. Claudiu Ardelean ne-a prezentat ceva din ceea ce înseamnă culisele unui studio de Radio. În ciuda caniculei, am pornit prin inima orașului, pe malul Crișului până am ajuns în centrul istoric. Aici am găsit o oază de verdeață și liniște. După atâtea ceasuri de plimbare, seara ne-am relaxat plimbându-ne și jucându-ne în curtea liceului.

Vineri. Treziți în zori, am pornit la drum cu un autocar prin Munții Apuseni. Prima oprire: moara cu apă. Am putut vedea cu toții cum reușeau înaintașii noștri să macine grâul și borumbul. Un bătrân ne-a cântat la cobză și vioară. Au urmat apoi două peșteri de o frumusețe rară: Peștera Fârcu și Peștera Urșilor. Am intrat parcă într-o altă lume, rămânând uimiți de lucrările tainice ale naturii. În drum spre Peștera Fârcu o căprioară ne-a devenit prietenă și ne-a însoțit pe cale.

Sâmbătă. Era ziua plecării. Timpul trecuse prea repede, iar gândul părăsirii orașului ne neliniștea. În cursul dimineții am avut timp să străbatem iar orașul: unii pentru shoping, unii pentru a urca în Turnul Primăriei, unii pentru parcul acvatic. După-amiază, am pus toate lucrurile la punct, am mulțumit gazdelor și ne-am îmbarcat în trenul ce avea să ne aducă în Moldova.

Au fost zile minunate, în care am putut să ne apropiem unii de alții, zile în care am descoperit că avem colegi minunați, zile în care și timpul a fost mai prietenos cu noi. Zilnic am participat la sf. Liturghie, ne-am rugat și ne-am lăsat călăuziți de cei doi preoți care au organizat această excursie și ne-au însoțit pas cu pas: pr. Petru-Sebastian Tamaș și pr. Claudiu Robu. Nu le putem uita pe cele două doamne bucătărese Liliana Sârghi și Geta Balint, așa cum nu o putem uita nici domnișoara pedagog Andreea Gheț. Deja suntem curioși: unde vom merge anul viitor?

Iată câteva gânduri despre această excursie culese de la colegii mei:

„Am învățat că deși suntem diferiți, avem acel ceva care ne unește, am învăațt că dacă vom avea alături persoanele potrivite, oriunde am merge vom avea parte de zile senine, am învățat că nu trebuie sa dai la o parte pe cineva doar pentru că nu ai mai vorbit cu el. Excursia aceasta a fost un privilej de a vedea adevărata lui valoare și de a-l cunoaște cu adevărat.” (Claudia Blăjuță, clasa a IX-a)

„Am învățat la Oradea faptul că poți petrece timp și cu persoane din afara grupului tău, am învățat să nu zic nu provocărilor și lucrurilor noi pentru mine, am mai învățat și că rabdarea este importantă”. (Vlăduț Balașcă, clasa a X-a)

„Mereu îmi voi aduce aminte de părintele Mihai, precum și de seminariștii Nicu și Petrică care își oferă timpul pentru ceilalți, muncesc spre binele copiilor, le sunt alături în școală sau în diversele activități. La Oradea am învățat că în viață trebuie să te descurci, să ai „relații”, dacă se poate, și mai ales prietenii diverse. Pe de-o parte m-a surprins replica părintelui greco-catolic întâlnit în centrul Oradei care a spus așa: funcțiile trec, le pierdem, însă relațiile rămân. Pe de altă parte, am observat atitudinea șoferului de pe autocar care cunoștea diverse locuri, de la moara de apă până la restaurant și altele.” (Cristian Bișog, clasa a XI-a)

Andreea Săbăoanu, clasa a IX-a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

three − one =