Campus cultural-recrativ pe Ceahlău

DSC_4240Sfârşitul anului şcolar ne-a purtat în acest an pe drumuri de munte. Însoţiţi de preoţii coordonatori, de bucătari, pedagogi şi surori, am trăit trei zile de neuitat în mijlocul naturii.

Primul popas a fost într-un loc de vis: Mănăstirea Maica Unităţii a surorilor de clauzură de la Viişoare. Aici, elevii au avut ocazia să cunoască şi un alt stil de viaţă religioasă: cel al surorilor care se dedică în totalitate Domnului în rugăciune şi muncă. Acolo am celebrat şi sfânta Liturghie şi am oferit-o pentru ca mulţi tineri şi tinere să aleagă viaţa religioasă.

După ce am văzut frumoasa panoramă a văii Bistriţei am coborât din nou la drum şi ne-am îndreptat spre Lacul Roşu. Cheile Bicazului ne-au „forţat” să privim spre cer şi ne-au amintit că în viaţă trebuie să primim spre înălţimi, căci de acolo ne vine ajutorul.

Am făcut apoi cale întoarsă şi ne-am oprit la Izvorul Muntelui, acolo unde am fost cazaţi. A fost o seară frumosă, cu muzică, dans şi voie bună.

A doua zi a scos în faţa noastră cea mai mare provocare: urcarea pe Ceahlău. Pregătiţi şi înarmaţi cu multă voinţă am pornit la drum. Unii s-au instalat încă de la început în fruntea grupului, alţii însă urcau cu greu, gâfâind. După câteva ore bune de urcat am ajuns pe vârf. Acolo însă ne aştepta o surpriză mai puţin plăcută: ploaia şi ceaţa. Drumul pe ultimele sute de metri a devenit chiar anevoios, iar temperatura rece. Ajunşi în cele din urmă la Cabana Dochia ne-am adăpostit acolo câteva ore. Nu am reuşit însă, din păcate, să admirăm nimic din peisajul magnific despre care am auzit multe lucruri frumoase. A trebuit să coborâm, pentru a nu ne prinde noaptea pe munte, chiar dacă vremea era rece iar drumul anevoios. Spre poale însă vremea era la fel de caldă şi plăcut, exact cum o lăsasem la plecare. Urcatul pe munte, chiar dacă nu a fost însoţit de vederea peisajelor frumoase, ne-a amintit că viaţa este o luptă, că nu întotdeauna lucrurilor vor funcţiona aşa cum ne-am programat, dar să nu deznădăjduim, căci din orice lucru mai puţin bun, Dumnezeu poate scoate un bine mai mare.

În cea de-a treia zi, duminică dimineaţa am celebrat sf. Liturghie şi am mulţumit gazdelor frumoasa primire şi pentru spaţiul pus la dispoziţie. Ne-am îmbarcat în mijloacele de trasport şi am pornit spre Barajul Bicaz. O plimbare cu vaporaşul pe lac a fost ceva „unic” pentru cei mai mulţi dintre elevi. Suntem cu toţii în barca vieţii, iar temporar suntem pe această mare a lumii. De atitudinea noastră pe mare depinde viitorul nostru veșnic. A fost lecția pe care am putut-o învăţa.

Ne-am oprit apoi în Piatra Neamţ, unde o plimbare cu telegondola până pe Pietricica a aşezat în faţa noastră frumuseţea oraşului Piatra Neamţ şi a regiunii. Am descoperit cât de frumos se vede lumea de sus. Dar cât de frumos nu trebuie să se vadă lumea de sus din cer!

Au fost trei zile de vacanţă ce nu vor fi uitate uşor. Ne-am simţit ca o adevărată familie. Am văzut lucruri noi, ne-am cunoscut mai bine între noi, ne-am jucat şi bucurat împreună. Mulţumim Domnului pentru darul acestor zile!

Iuliana Pal, clasa a XII-a F

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ten + 13 =