Tinerii care ”mâncau liturghia” – martie 2012

jeunesse lumierePe data de 15 martie am avut prilejul să venim în contact cu un Cristos viu, un Cristos palpabil. Un grup de tineri, uniți în aceeași credință, au venit să ne vorbească despre Cristos, să ne arate calea pe care ei l-au întâlnit. Cu o seară înainte am fost anunțați că va sosi un grup de italieni, că fac parte dintr-o mişcare numită Santinelle del Mattino și că „volens nolens” toți va trebui să-i ascultăm. Iniţiator al mişcării e părintele Daniel Ange. Acest grup de tineri sunt corespondentul italian al grupului francez Jeunesse lumière.

Spre mirarea multora, capela a fost plină și, spre încântarea elevilor, oaspeţii au animat cu cântările lor sfânta Liturghia. Aici nu mai era „volens nolens”. Îi priveam și parcă nu ne venea să credem cât de intens trăiesc Liturghia, pur și simplu  „mâncau Liturghia”. Era uimitor cum cântau: cu trup și suflet. Atunci când pronunțau „Dio”, acesta era acolo, acolo în sufletul, în inima lor, în biserică, se jertfea cu adevărat. Îți venea să plângi, căci știam fiecare că Dumnezeul lor era și al nostru, doar că noi nu îl descoperisem așa ca ei.

După cină ne-am întâlnit cu toții în sala de conferințe, unde am început să ne cunoaștem. Am dat startul printr-o scurtă rugăciune, apoi fiecare dintre elevii Căminului „Xaverianum” ne-am spus numele, la fel și tinerii oaspeţi, iar apoi aceştia au făcut o scurtă prezentare a organizației lor. Sunt niște tineri care au dorit să facă experiența unei vieți mai intime de credință și apoi să devină evanghelizatori. Unii lucrau, alţii studiau, însă aflând de această comunitate au intrat în ea pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeul adevărat. La început nu se cunoșteau unul pe altul.

Unii dintre elevi au avut diferite curiozități şi nu au ezitat să pună întrebări. Au putut astfel descoperi că pe parcursul zilei şi chiar atunci când vorbesc despre ceea ce fac în cadrul organizației țin în mână niște mătănii sau chiar rozariul, recitând rugăciunea inimii: Doamne,… ai milă de mine păcătosul! Toți aveau așa ceva în mână. Ei rămân în această comunitate-”școală” timp de nouă luni, după care se întorc la activităţile de mai înainte. Este asemenea unei sarcini care durează nouă luni. Așa cum copilul se naște după nouă luni pur, fără vină, nou, tot așa și ei se nasc la o viață nouă alături de Cristos. În tot acest timp ei au în programul de fiecare zi câte trei ore de rugăciune. Poartă mereu la gât o cruce, pe care au primit-o când au intrat în comunitate, și care simbolizează evoluția lor. La început este simplă, iar mai apoi o sculptează ei înșiși cu diferite semne sau citate. Trăiesc din caritatea oamenilor. Nu sunt plătiți dacă merg să facă misiune de evangheliazare, ci pur și simplu se rup de viața de mai înainte și trăiesc pentru Dumnezeu.

În cele nouă luni de viață comunitară ei fac diferite misiuni de evanghelizare. Au fost până acum în diferite localități din Italia, Polonia, România și Spania. În sezonul estival merg și vorbesc oamenilor aflați la plajă despre Dumnezeu. Amenajează într-un cort o capelă și încearcă să îndrepte pașii celor de pe plajă spre această capelă, spre Cristos din Sfânta Euharistie. Seara când tinerii se îndreaptă spre discoteci sau spre baruri, ei deschid o biserică și invită tinerii care trec prin fața ei să intre, să aprindă o lumânare și să facă o rugăciune, iar mai apoi, fiecare după cum simte, să se spovedească sau să vorbească cu voluntarul care i-a sugerat să intre in biserică.

Pentru noi, elevii Căminului „Xaverianum”, a fost o adevărată provocare să ne întâlnim cu acești tineri, care l-au descoperit cu adevărat pe Cristos. Am putut învăţa de la ei cât de important este să participăm cu toată fiinţa la sfânta Liturghie, am descoperit entuziasmul şi pofta lor de viaţă care vin din rugăciune, am putut înţelege că şi noi avem misiunea de a-i ajuta pe alţii să-l întâlnească pe Cristos.

Cristina Oprea, cl. a XI-a

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − 15 =