A trecut la Domnul prof. dr. Mariana Purțuc

Cunoscuta profesoară de limba română, fostă directoare a Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi (astăzi Colegiul Pedagogic), Mariana Georgeta Purţuc s-a întors în casa Tatălui marţi, 19 iunie 2018. Înmormântarea a avut loc joi, 21 iunie, când în catedrala catolică din Iași, PS Petru Gherghel a celebrat sfânta Liturghie de înmormântare.
O boală galopantă, descoperită în urmă cu câţiva ani, a făcut ca viaţa doamnei profesoare Mariana Purţuc să se încheie la doar 65 de ani. Fiind un pedagog rafinat şi un intelectual distins, doamna profesoară şi-a dăruit întreaga viaţă formării viitorilor învăţători şi educatori. A fost un adevărat mentor pentru generaţii întregi de elevi şi studenţi care au urmat cursurile Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi şi ale Facultăţii de Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza”. Dragostea ce o purta elevilor săi o împingea să fie deopotrivă sensibilă, generoasă şi exigentă. A îmbinat în mod armonios în viaţa ei ştiinţa şi credinţa, fiind ferm convinsă că singurul care oferă sens deplin vieţii omului e Dumnezeu.
Catolică practicantă, profesoara Mariana Purţuc a iubit Biserica din care făcea parte. S-a implicat trup şi suflet în viaţa Bisericii ori de câte ori a avut posibilitatea şi a investit toţi talanţii pe care i-a primit de la Dumnezeu pentru a oferi o educaţie aleasă tinerelor generaţii. Iată doar câteva dintre proiectele pe care le-a realizat:
– Înfiinţarea unei şcoli postliceale, cu specializarea didactică – teologie romano-catolică în cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu” (1996);
– Implicare activă în organizarea învăţământului religios în şcolile publice şi în realizarea primelor programe de religie romano-catolică şi a primelor manuale de religie în anii ’90;
– Înfiinţarea profilului de teologie romano-catolică în cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi (1999);
– Înfiinţarea Facultăţii de Teologie Romano-Catolică în cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” din Iaşi (2002);
– Preşedinte fondator al Fundaţiei „Pro Educatione”, care în prezent se ocupă de găzduirea a 80 de elevi de liceu în Iaşi (2010);
– Susţinătoare activă a operelor misionare, fiind implicată ani la rând în activităţile Asociaţiei „Inimă de Mamă” şi ale Centrului Misionar Diecezan etc.
S-a pregătit pentru întâlnirea cu Domnul Isus pe care l-a iubit şi cu care s-a hrănit des în sfânta Împărtăşanie. În anii în care era director de şcoală participa zilnic la sfânta Liturghie celebrată în capela călugărilor iezuiţi din Iaşi. Tot aici participa la dezbateri teologice şi cercuri biblice. Fiind abonată la revista „De la răsărit până la apus”, citea şi medita zilnic lecturile sfinte.
A fost apropiată multor preoţi, pe care i-a preţuit şi cu care a colaborat în procesul de educaţie a tinerelor generaţii. Când a fost nevoie, a pus la dispoziţie casa, masa, maşina, studiile, calităţile intelectuale şi umane pentru ca aceştia să-şi atingă cu adevărat menirea. I se potrivesc de minune cuvintele cu care Mihail Sadoveanu îşi caracteriza propriul învăţător: „… Şi ne da această învăţătură nu pentru că trebuia şi pentru că i se plătea, dar pentru că avea un prisos de bunătate în el şi pentru că în acest suflet era ceva din credinţa şi curăţenia unui apostol”.
Pe mormântul pe care şi l-a pregătit în Cimitirul „Eternitate” din Iaşi a ţinut să fie scrise în limba latină următoarele cuvinte: In te, Domine, speravi; non confundar in Aeternum. Pentru tot binele pe care l-a făcut, Dumnezeu să o primească în rând cu sfinţii şi aleşii săi!
Requiescat in pace!