Mica Biblie 01: Dumnezeu, Creatorul lumii; crearea omului
ISTORIA ÎNCEPUTURILOR
1. Crearea lumii: Gen 1,1-2,4a
La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul, însă pământul era fără formă şi gol; întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu plutea deasupra apelor. Atunci, Dumnezeu a zis: „Să se facă lumină!” şi s‑a făcut lumină. Aceasta a fost ziua întâi.
În ziua a doua, Dumnezeu a zis: „Să se facă tăria în mijlocul apelor şi să despartă apele de ape!” Şi a fost aşa; Dumnezeu a numit tăria cer.
În ziua a treia, Dumnezeu a zis: „Să se adune apele de sub tărie la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. Dumnezeu a numit uscatul pământ, iar apele adunate la un loc le‑a numit mare.
Dumnezeu a zis apoi: „Să producă pământul iarbă, plante şi pomi!” Şi a fost aşa. Pământul s‑a umplut de verdeaţă, au crescut plante şi pomi, având în sine seminţele lor.
În ziua a patra, Dumnezeu a zis: „Să se facă luminători pe cer, ca să despartă ziua de noapte şi să arate zilele şi anii!” Şi a fost aşa. Dumnezeu a făcut soarele, luna şi stelele şi le‑a pus pe cer, ca să lumineze pământul.
În ziua a cincea, Dumnezeu a zis: „Să se facă peşti în apă şi păsări în aer!” Şi Dumnezeu a făcut păsări şi peşti de tot soiul, mari şi mici. I‑a binecuvântat şi le‑a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi!”
În ziua a şasea, Dumnezeu a zis: „Să producă pământul dobitoace de tot soiul!” Şi a fost aşa. La urmă, Dumnezeu l‑a făcut pe om.
Şi Dumnezeu a văzut toate câte le făcuse şi erau foarte bune.
În ziua a şaptea, Dumnezeu s‑a odihnit şi a binecuvântat şi a sfinţit această zi.
De reţinut:
Şi Dumnezeu l-a creat pe om, după chipul lui Dumnezeu l-a creat; parte bărbătească şi parte femeiască l-a creat (Gen 1,27).
Care este locul omului în creaţie? Care este misiunea lui?
2. Facerea şi căderea îngerilor
În afară de lumea văzută, Dumnezeu a mai făcut şi un mare număr de duhuri nevăzute pe care le‑a înzestrat cu daruri alese. Aceste duhuri le numim îngeri. La început, toţi îngerii erau buni şi fericiţi.
Mulţi îngeri au căzut în păcatul mândriei şi n‑au mai voit să asculte de Dumnezeu. Atunci s‑a făcut mare ceartă în cer. Mihail şi ceilalţi îngeri buni s‑au luptat împotriva îngerilor răi, pe care i‑au învins şi i‑au aruncat din cer în iad. Căpetenia îngerilor răi – Lucifer – se numeşte şi Satana; iar îngerii răi se numesc diavoli sau duhuri necurate. Pe îngerii rămaşi credincioşi, Dumnezeu i‑a răsplătit cu fericirea veşnică. Ei privesc neîncetat faţa Tatălui ceresc. Fiecare dintre noi are câte un înger ocrotitor, care se numeşte înger păzitor.
De reţinut:
Serafimii stăteau înaintea lui… Şi strigau unul către altul zicând: Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul sabaot! Plin este tot pământul de mărirea lui! (Is6,2.3)
Cine sunt îngerii şi care este lucrarea lor?
3. Facerea omului. Paradisul: Gen 2,4b‑24
Când a vrut să‑l facă pe om, Dumnezeu a zis: „Să‑l facem pe om după chipul şi asemănarea noastră! El să stăpânească peste toate vieţuitoarele şi peste întreg pământul!” Dumnezeu a făcut atunci din pământ un chip de om şi a suflat în el un suflet nemuritor. Aşa a fost făcut omul, fiinţă vie; Dumnezeu l‑a numit Adam, adică „om din pământ”.
Domnul Dumnezeu a sădit pentru om paradisul. Acesta era o grădină frumoasă cu tot felul de pomi. În mijlocul ei erau doi pomi cu totul deosebiţi: pomul vieþii şi pomul cunoaşterii binelui şi răului. Un izvor uda grădina şi de acolo se împărţea în patru râuri. În această grădină l‑a pus Dumnezeu pe om, ca să o lucreze şi să o păzească. Dumnezeu i‑a poruncit, zicându‑i: „Din toţi pomii grădinii poţi mânca. Dar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci. Căci, îndată ce vei mânca dintr‑însul, vei muri!”
Adam era încă singurul om. De aceea, Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur. Să‑i facem un ajutor asemenea lui”. Şi Dumnezeu a adus înaintea lui Adam toate vietăţile. Adam a dat fiecăreia numele ei. Dar nu se afla nici un ajutor care să fie asemenea lui. Atunci, Dumnezeu a trimis asupra lui Adam un somn adânc, a luat una dintre coastele lui şi a făcut dintr‑însa o femeie. Când s‑a trezit Adam, Dumnezeu i‑a adus femeia. Adam a zis: „Iată os din oasele mele şi carne din carnea mea”. Dumnezeu i‑a binecuvântat şi le‑a zis: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul!” Adam a numit‑o pe femeie Eva, adică mama tuturor celor vii.
Amândoi trăiau în paradis cu totul fericiţi. Ei erau sfinţi şi drepţi şi nu cunoşteau deloc răul.
De reţinut:
De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup (Gen 2,24).
Dumnezeu a creat familia ca unitate indisolubilă între bărbat şi femeie şi ca semn al iubirii lui Dumnezeu facă de poporul său şi al iubirii lui Cristos faţă de Biserică.