Aplicaţie la parabola semănătorului
Aplicaţie la parabola semănătorului (Mt 13,39.18-23)
Isus Cristos a relatat această parabolă adresându-se oamenilor din timpul său. Dar mesajul parabolei poate fi actualizat şi aplicat unor situaţii reale din zilele noastre: în familie, pe stradă, la şcoală etc.
În familie, părinţii -urmând exemplul lui Dumnezeu care seamănă pe pământ cuvântul său- seamană şi ei în copiii lor „cuvântul”: tot ce trebuie învăţaţi copiii din punct de vedere informaţional, practic, educaţional, moral etc. Însă fiecare percepe în mod diferit tot ce oferă părinţii, iar la final se observă cât a dorit fiecare fiu/fiică să înţeleagă, să aprofundeze, să „prelucreze” şi să aplice din ceea ce li s-a transmis. Astfel, se întâmplă că un copil, devenit tânăr sau matur, o ia pe căi greşite şi nedemne de învăţatura părinţilor, altul o duce de pe o zi pe alta, al treilea este nestatornic din cauza a ceea ce-l înăbuşă, şi, în cele din urmă, unii o duc foarte bine din toate punctele de vedere, făcând să rodească toată învăţătura primită de la părinţi.
De asemenea pe stradă, în societate, fiecare se comportă în funcţie de ce i s-a transmis şi cât a voit să reţină din educaţia ce i s-a oferit acasă, la şcoală sau la biserică. Îi putem observa pe cei care fac parte din anumite grupuri “sociale” : hoţii, criminalii, cei care comit acţiuni imorale fără scrupule sau remuşcări. La aceştia sămânţa cuvântului de învăţătură a fost “mâncată”de diavol; îi vedem apoi pe parveniţi, pe cei falşi şi mincinoşi: sunt cei cu intenţii bune dar nestatornici, cei care, la prima vedere par buni, însă ei se lasă înconjuraţi de avuţii, droguri, moravuri uşoare, băutura etc. eliminând binele care, într-un prim moment, încolţise în ei; în final, sunt cei cinstiti, ce trăiesc în armonie cu Dumnezeu, cu conştiinţa, cu societatea, în viaţa de zi cu zi.
La fel, în activitatea şcolii profesorul (semănătorul) seamănă informaţii, educaţie, atitudini etc. fiecarui elev, iar la sfarsit se “culeg” roadele. Se observă cu uşurinţă elevul care a primit cu plăcere tot ce a “semănat” profesorul, care a dorit să folosească cu încredere ce i-a fost oferit, gândindu-se că-i va fi de folos pe viitor. Se observă şi elevul care a fost dezinteresat sau mai puţin interesat de ceea ce a primit, crezând că se descurcă şi fără acele cunoştinţe oferite de profesor.
În concluzie, avem nevoie de Semănător în fiecare moment din viaţă şi avem nevoie de oameni care să primească cum se cuvine sămânţa făcând-o să rodească.
Ionuţ Augustin, clasa a XII-a
