Rugăciune

Rugăciune plecând de la parabola celor doi fii trimişi să lucreze în vie (Mt 21,28-32)

Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că m-ai chemat la viaţă şi mi-ai dat o misiune. Misiune sublimă este viaţa mea! Îţi mulţumesc că ai dat sens vieţii mele. M-ai chemat împreună cu ceilalţi pentru a lucra. A lucra în via Ta încă de la ceasul naşterii mele. Nu ai privit la nimicnicia mea şi ai văzut demnitatea mea, nevoia mea de a lucra în via Ta. Nu ţi-a păsat că am venit târziu, că m-am zbătut şi am aşteptat. Nu ţi-a păsat că era copilăria, tinereţea, maturitatea sau amurgul vieţii mele. Nu ţi-a păsat că nu am răspuns la timp… Ai fost tu Iubirea mea, ai insistat şi m-ai căutat. M-ai privit prin oameni, mi te-ai arătat prin fapte, prin tot ceea ce aveam, şi m-ai trimis. Am răspuns la chemare şi mi-ai făcut o promisiune. Am lucrat şi nu mă puteam opri ştiind că Tu mă vei chema mereu neobosit.

Târziu te-am iubit, Frumuseţe rară şi atât de scumpă!

Munca ta m-a întregit şi a fost împlinirea mea totală ca persoană umană. Mi-ai dat răsplată mai mult decât meritam şi nu ai ţinut cont doar de timpul pe care ţi l-am acordat. Ai măsurat doar iubirea pe care am sădit-o în ceea ce am făcut şi am oferit. Nu ai privit la păcatul meu şi mi-ai dat putere în slăbiciune, încredere în deznădejde, şi curaj atunci când mi-a fost teamă.

Îţi mulţumesc!

Lavinia Hodoreanu, clasa a XII-a