Școala mea ca o poveste
Eleva Larisa Lucaci, de la clasa a XI-a E, a obținut Premiul I la concursul de creație literară organizat în Colegiul Pedagogic „Vasile Lupu” Iași cu ocazia Zilelor Școlii din luna decembrie 2021. Eseul cu titlul „Școala mea ca o poveste” a fost apreciat nu doar de membrii juriului, ci și de invitații prezenți la eveniment, care l-au ascultat în cadrul manifestărilor jubiliare. Larisa este unul dintre elevii talentați ai profilului teologic, competențele sale artistice și literare fiind incontestabile. Cinste ei și la cât mai multe reușite!
Şcoala mea ca o poveste
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Printre castanii împărătești
O școală prin istorie mult purtată.
Și era una în Moldova
Și-n Țara Românească,
Urmând ca mai târziu
Învățători să pregătească.
În umbra adusă de război,
Ea împrăștia lumină.
Și-a adăpostit bolnavi
Și-a cunoscut-o pe Maria Regină.
Școala mea-i ca o poveste, ale cărei file au fost, sunt și vor fi scrise de fiecare suflet care îi pășește pragul. Aceasta nu este doar o clădire veche, afectată de război și de trecerea ireversibilă a timpului, ci este o inimă care bate în pieptul tuturor acelora care s-au luptat și încă luptă ca școala să primească aprecierea pe care o merită.
Școala mea vă poate spune o sumedenie de povești, deoarece începând cu sute de ani în urmă, toamna a privit cu duioșie la învățăceii, care purtau ghiozdănele printre frunzele arămii ale castanilor; iarna a tremurat sub atingerea uneori plăpândă, alteori biciuitoare a fulgilor, care se îngrămădeau pe ferestrele ei; primăvara a revenit la viață, odată cu natura, dezmorțindu-se sub parfumul de ghiocei ce plutea pe străzile Iașiului; iar vara s-a scăldat în razele dogoritoare ale soarelui, suspinând, din când în când, din cauza fierbintelui dor de învățăceii, care se bucurau de vacanță.
Pereții acestei clădiri istorice au privit zeci de ani la elevii, care s-au format sub protecția lor, la bolnavii adăpostiți în timpul războiului și la personalitățile care au scris pasaje din povestea ei, printre care numărându-se și Titu Maiorescu, Petru Cujbă, Ion Creangă, Octav Băncilă și mulți alții cu care ne mândrim în zilele noastre.
Școala mea-i o carte veche, cu coperți îngălbenite de trecerea anilor, cu file care ascund povești neînchipuite și cu cuvinte scrise cu sângele celor care și-au dat viața având în suflet imaginea Colegiului Pedagogic „Vasile Lupu”.
Cobori în jos, tu, soare blând
Și școala-mi luminează,
Iar povestea ei, în gând,
Tu veșnic ne-o păstrează!