Perspective

Cuvinte emoţionante la absolvire – 2011

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

„Dăruire”, „recunoştinţă” şi „speranţă” au fost cele trei cuvinte, în care absolvenţii de liceu 2011, de la profilul de teologie romano-catolică, au rezumat mesajul lor, la cursul festiv din ziua de 26 mai.

Dăruirea elevilor care cu patru ani în urmă păşeau cu teamă şi emoţie pragul liceului, dar prin străduinţă au devenit stăpâni pe sine. Dăruirea profesorilor care au vegheat şi condus la împlinire idealul elevilor şi care „ne-au împărtăşit cu bunăvoinţă din lumina cunoaşterii prezente în inima lor şi ne-au stat alături cu răbdare pentru a înţelege rolul inimii şi cel al raţiunii”, cum se exprima purtătorul de cuvânt al fostei clase a XII-a D.

Recunoştinţă părinţilor pentru darul vieţii şi toate sacrificiile făcute zi de zi pentru copiii lor. Recunoştinţă profesorilor pentru rolul lor important în dezvoltarea personalităţii elevilor şi recunoştinţă tuturor binefăcătorilor. „Mulţumiri călduroase dirigintei care a ştiut să dirijeze muzica inimii noastre de licean, creând armonia care suntem acum; mulţumiri preoţilor profesori care au ştiut să arate sufletului nostru lumina; mulţumiri profesorilor care, rând pe rând,au pus câte o cărămidă la tot ceea ce am devenit, şi celor care au vegheat din umbră pentru ca această şcoală, corp şi suflet, să fie a doua casă pentru noi”.

Speranţă, deoarece victoriile dobândite până acum asupra fricii, neputinţei, nesiguranţei sau a inerţiei din fiecare reprezintă o garanţie şi un semn de speranţă că drumul este deschis spre atingerea idealului în viaţă.

La un astfel de ceas de despărţire sunt multe sentimentele care se manifestă, fără a mai avea forţa sau intenţia de a le disimula. „Este un sentiment ciudat, un ochi plânge şi un ochi râde, pentru că deşi cu toţii ne bucurăm că am devenit maturi, am terminat liceul, totuşi ceva o să ne lipsească…”

Pe lângă multele învăţături împărtăşite la orele de dirigenţie, pe parcursul celor patru ani de liceu, sau în discuţiile personale, dra. diriginte Amalia Romila s-a folosit de atmosfera solemnă a cursului festiv ca să rezume toate aceste învăţături într-o manieră plastică şi elocventă.

„Cu siguranţă, această zi a absolvirii liceului este o bornă de unde puteţi privi în urmă la drumul parcurs, mulţumiţi mai mult sau mai puţin, dar pornind plini de speranţe spre viitoarele provocări. Anii de şcoală au fost asemenea anilor deucenicie în atelierele unor pictori. Până acum aţi învăţat să mânuiţi penelul, să îmbinaţi culorile, să le folosiţi corect. De acum fiecare dintre voi are în mână un şevalet, o pensulă şi multe culori. Depinde de voi cum vă veţi „colora” viitorul. Vă îndemn să încercaţi să pictaţi „Paradisul”. Iar, dacă uneori eşuaţi sau între visurile voastre şi realitate se deschide o prăpastie, nu disperaţi, mergeţi înainte cu cult curaj şi încredere în Dumnezeu. Cu siguranţă se va ivi şi podul… Cred că în aceşti ani de liceu aţi învăţat că trebuie să vă ascultaţi inima, că reprezentaţi ceva numai prin ceea ce dăruiţi, că tot ceea ce realizaţi fără o motivare morală nu poate să dăinuiască. Nu se pierde nimic trăind cu generozitate, cu nobleţe, amabil, hrănind în inimă sinceritatea, dreptatea şi bunăvoinţa”.

Vă felicităm pe voi, cei douăzeci şi unu de absolvenţi ai profilului de teologie romano-catolică din cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi, pe dra. diriginte pentru tot efortul şi munca depuse în şlefuirea caracterelor voastre şi vă urăm lumină şi reuşită la „examenul de maturitate” şi pe mai departe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *