PS Petru Gherghel-Mesaj către elevi: A învăţa înseamnă a-l întâlni pe Dumnezeu

În prag de nou an şcolar, Păstorul diecezei noastre de Iaşi, Preasfinţitul Petru Gherghel, ne adreseasă un mesaj.

Dragi elevi şi eleve, vă salut cu bucurie şi preţuire spunându-vă: Pace vouă.

Dumnezeu v-a înzestrat cu calităţi sfinte, creându-vă după chipul şi asemănarea sa, devenind astfel capodopera mâinilor sale.

O capodoperă este o lucrare sau o operă specială şi reprezintă o valoare ce întrece orice altă lucrare din univers. Aceasta este demnitatea, valoarea voastră.

Învăţătura Bisericii, exprimată cel mai bine în documentele Conciliului Vatican II, în mod special în constituţia pastorală Gaudium et spes – Bucurie şi speranţă, subliniază cu tărie acest adevăr despre orice om şi ne arată tuturor demnitatea noastră: „Într-adevăr, Sfânta Scriptură ne învaţă că omul a fost creat «după chipul lui Dumnezeu», capabil să-l cunoască şi să-l iubească pe Creatorul său, că a fost rânduit domn peste toate făpturile pământului (Gen 1,26; Înţ 2,23), pentru a le stăpâni şi a le folosi slăvindu-l pe Dumnezeu (Sir 17,3-10). «Ce este omul de îţi aminteşti de el, sau fiul omului de îi porţi de grijă? L-ai făcut cu puţin mai prejos decât îngerii, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat şi l-ai rânduit peste lucrarea mâinilor tale. Toate le-ai aşezat sub picioarele lui» (Ps 8,5-7)” (GS 12).

Omul este, aşadar, o lucrare minunată încă de la conceperea sa în sânul matern şi devine conştient de valoarea pe care o poartă în sine încă din primele clipe ale vieţii, de pe braţele mamei sale, din familie. Acest drum de recunoaştere continuă să crească şi mai mult în toţi anii de şcoală, făcând transparentă tot mai mult demnitatea şi vocaţia fiinţei umane în lumea în care trăieşte.

Dragi copii,

Voi aveţi aceste daruri şi această bucurie din darul lui Dumnezeu şi din iubirea ce v-o poartă părinţii, tata şi mama. Vouă vi se deschide mereu o carte mare şi frumoasă prin tot ce vă înconjoară, adică din universul în care trăiţi. Trecând de pragul casei şi intrând în umbra Bisericii, care vă face conştienţi de demnitatea voastră, continuaţi pe băncile şcolii să întâlniţi toate aceste adevăruri şi realităţi în manualele şcolare care sunt destinate să vă lumineze mintea cu noi cunoştinţe şi cu noi descoperiri.

Încet, încet descoperiţi frumuseţea vieţii şi minunăţiile pe care Creatorul şi bunul Tată ceresc vi le oferă şi împărtăşeşte.

Iată şansa pe care o aveţi an de an şi bucuria ce vă umple inima, când treceţi de la şcoala din familie la universul fermecător al manualelor şi la întâlnirea cu educatorii, formatorii, învăţătorii şi profesorii voştri.

Peste câteva săptămâni, pentru unii dintre voi se deschid pentru prima dată porţile şcolilor, pentru alţii ele se lărgesc, ocazie fericită de a descoperi tot mai adânc minunăţiile Domnului din viaţă.

Vouă, dragi elevi, vi se oferă, aşadar, un nou an de creştere în cunoaşterea Creatorului şi în îmbogăţirea voastră spirituală şi intelectuală cu atâtea noi cunoştinţe şi adevăruri.

Părtaşi fiind de lumina inteligenţei divine, aveţi posibilitatea să descoperiţi pe zi ce trece tot mai mult faptul că sunteţi superiori întregului univers creat şi că locul vostru în mijlocul lumii este aşa de nobil şi aşa de valoros. Mai mult, pentru a ajunge la această cunoaştere, voi aveţi un mare dar: dreptul şi bucuria la o educaţie pe măsură.

Documentele Bisericii vă asigură pe toţi de acest drept când ne spun: „Toţi oamenii, indiferent de rasă, condiţie sau vârstă, în baza demnităţii lor de persoane, au dreptul inalienabil la o educaţie pe măsura menirii lor, ca să fie utili societăţii şi să-şi asigure fericirea şi împlinirea scopului ultim. Această educaţie începe în familie şi continuă în şcoală, căci între toate mijloacele de educaţie, o importanţă deosebită o are şcoala, care în virtutea misiunii sale cultivă cu grijă statornică facultăţile intelectuale, dezvoltă judecata, promovează simţul valorilor, pregăteşte pentru viaţa profesională şi, generând relaţii de prietenie între elevi de firi şi condiţii diferite, favorizează spiritul de bună înţelegere” (GE 1).

Toţi cei care vă ies în cale se bucură de o frumoasă şi mare chemarea cu care, ajutându-i pe părinţi în împlinirea îndatoririlor lor şi acţionând în numele comunităţii umane, îşi asumă sarcina educaţiei în şcoli şi îşi dau concursul la o adevărată şi solidă educaţie a viitorilor cetăţeni ai acestui pământ, destinatarii de mai târziu a împărăţiei celei veşnice.

Dragi copii,

Viitorul omenirii depinde de copii şi tineri, de copii sănătoşi şi bine educaţi, de copii care poartă în ei marea şi inegalabila demnitate de fii ai lui Dumnezeu şi de creaturi minunate menite să asigure fericirea omenirii.

Ne bucură, ştiind că zilele care vin vă îndreptaţi spre şcolile unde vă aşteaptă formatori, învăţătorii şi profesorii voştri, pentru a vă împărtăşi minunăţiile pe care le-a încredinţat Domnul acestui pământ şi făpturilor sale.

Voi, spre care se îndreaptă bucuria părinţilor, voi, care sunteţi bobocii promiţători ai frumoaselor petale şi culori din familie şi din societate, voi, dragi elevi şi eleve, sunteţi chemaţi să vă îndreptaţi cu mare bucurie spre centrele de educaţie, spre şcolile primare elementare şi profesionale, pentru a creşte în vârstă şi har, în ochii celor dragi şi de a vă umple de darurile înţelepciunii şi ale ştiinţei, atât de importante pentru omenire.

Părintele ceresc, care priveşte spre voi, vă ocroteşte, părinţii voştri vă însoţesc cu dragoste, Biserica şi şcoala vă aşteaptă, educatorii şi învăţătorii voştri vă întâmpină cu aleasă preţuire, iar noi vă încurajăm şi vă binecuvântăm la începutul noului an şcolar 2011-2012, ca să învăţaţi cât mai mult şi cât mai bine, ca aşa să-l puteţi întâlni pe Dumnezeu, Creatorul şi bucuria voastră. Nu uitaţi niciodată că voi sunteţi cei care aveţi datoria să învăţaţi, să vă luminaţi şi aşa să-l descoperiţi pe Dumnezeu în paginile cărţilor şi pe băncile şcolilor.

Îmi aduc aminte de primii ani de şcoală (1947), când se începeau lecţiile, învăţătorul cu copiii recitau această rugăciune:

Doamne, Doamne, ceresc Tată,
Noi pe tine te rugăm;
Lumineaz-a noastră minte
Lucruri bune să-nvăţăm.

Căci tu eşti Stăpânul lumii
Şi al nostru Tată eşti,
Şi pe toate cele bune
Numai tu le împlineşti! Amin.

Ce frumoasă rugăciune ştiau copiii în acele timpuri şi ce frumos creşteau înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor!

Din nou, aşadar, după un timp de încercări din anii grei ai dictaturii, prin darul şi grija plină de iubire a bunului Dumnezeu, au sosit timpuri noi, iar aceeaşi rugăciune vă însoţeşte când începeţi lecţiile şi aceeaşi bucurie vă face să vă simţiţi predilecţii tuturor celor dragi, ai părinţilor şi desigur ai educatorilor şi învăţătorilor voştri.

Vă îndemnăm şi noi să vă rugaţi zilnic această rugăciune acasă şi la şcoală şi să învăţaţi multe lucruri bune, devenind astfel bucurie şi speranţă pentru omenire, căci voi acum bine ştiţi, dragi elevi şi eleve, că „nu pentru şcoală învăţaţi, ci pentru viaţă”.

Al vostru,
Petru Gherghel,
episcop de Iaşi

Preluat de pe www.ercis.ro