Zi de reculegere – 26 martie 2011

Aşa cum primăvara se curăţă copacii şi viţa de vie de ramurile uscate sau inutile, pentru a da rod mai bun, la fel şi noi, ca mlădiţe vii ale lui Cristos-Viţa, am rezervat o zi în timpul Postului Mare, ziua de 26 martie, pentru a îndepărta din viaţa noastră creştină tot ceea ce este uscat, inutil sau ne împiedică să aducem roade bune de dreptate, iubire şi pace.

Cel care a acceptat să ne ajute să identificăm ceea ce este uscat sau inutil şi să protejăm ceea ce este bun în noi, a fost părintele Cristinel Fodor, părinte spiritual la Institutul Teologic din Iaşi.

La ziua de reculegere au luat parte peste jumătate din elevii de la profilul teologic. Câţiva dintre ei au avut bunăvoinţa de a împărtăşi pentru site-ul nostru experienţa trăită de ei.

• Alexandru Alfred, deoarece eşti elev în clasa a IX-a la liceul nostru, este prima ta zi de reculegere aici. Ce înseamnă pentru tine o zi de reculegere?

Pentru mine, o zi de reculegere este o zi specială din viaţa mea. Este o zi în care, sub îndrumarea părintelui predicator, meditez asupra cuvintelor care mă mişcă mai mult, uitând pentru câteva ore de grijile şi problemele personale. Într-o zi de reculegere mă las pătruns în totalitate de cuvintele pe care însuşi Dumnezeu mi le adresează. Într-o zi de reculegere mă apropii de Dumnezeu mai mult decât în celelalte zile, iar după această zi încerc să fac o schimbare în viaţa mea; altfel această zi a trecut în zadar pentru mine.

• Mă adresez acum unor elevi mai mari: Silviu, Anton, Neculai. Voi aţi mai participat la o zi de reculegere. Ce înseamnă pentru voi o zi de reculegere?

Pentru mine, o zi de reculegere este o zi sau, mai degrabă, câteva ore, în care mă opresc din cursul firesc al vieţii, din cotidian, şi mă pot gândi, pot reflecta la relaţia mea cu Dumnezeu şi la viaţa mea spirituală. Consider că poate fi chiar şi o zi de „respiro”, de încărcare a bateriilor cu energie pozitivă, spirituală. (Silviu Dumea, cl. X-a)

Pentru mine ziua de reculegere reprezintă momentul în care mă pun faţă în faţă cu mine însumi, cu alegerile mele, cu defectele şi valorile mele. Astfel, extrag noi roade pentru viaţa mea, care mă vor ajuta să fiu pregătit pentru orice încercare a vieţii şi pentru a trăi în iubire. (Anton Petrişor, cl. XI-a)

Ziua de reculegere reprezintă, pentru mine, acea zi pe care o dedic în totalitate vieţii mele spirituale, legăturii cu Dumnezeu. Este ziua în care mă debarasez, pentru câteva ore, de problemele zilnice şi mă dedic, într-un mod cu totul special, sufletului meu şi problemelor mele spirituale. În această zi, meditez asupra legăturii mele cu Dumnezeu şi, cu ajutorul meditaţiilor ţinute de un preot, verific ceea ce a mers bine sau rău în viaţa mea spirituală, şi totodată îmi propun unele lucruri care mă pot ajuta în vederea îmbunătăţirii relaţiei mele cu Dumnezeu. (Neculai-Marius Tiba, cl. XII-a)

• Claudia, tu cum te-ai simţit şi cu ce ai rămas de la această zi de reculegere?

Această reculegere aş îndrăzni să spun că a fost un nou motiv de a lua de la capăt viaţa mea spirituală. În această zi mi-am reînnoit propunerile bune şi am simţit că trebuie să fac ceva mai mult pentru a învinge ispitele şi a rămâne tare în credinţă, să-mi ocup timpul cu diferite activităţi utile, care să mă facă să evit gândurile rele. În această zi am învăţat despre provenienţa şi modurile de combatere a ispitelor, dar şi multe lucruri folositoare legate de prietenie şi prieteni. (Claudia-Eleonora Pal, cl. IX-a)

• Dar voi ce aţi răspunde la aceeaşi întrebare?

Momentele petrecute alături de preoţi şi de colegii mei au fost, fără îndoială, minunate. Părintele Cristinel Fodor a ştiut cum să ne capteze atenţia. Pe mine mă cuprindea câte un fior ori de câte ori mă regăseam în situaţiile prezentate. Cuvintele şi mesajele au ajuns în mod inevitabil la sufletul meu şi m-au determinat să încep să mă schimb. Am rămas cu o bucurie de nedescris, dar, în acelaşi timp, cu gândul de a dori să retrăiesc acele ore, acea unitate, şi sper să reuşesc să rămân sub protecţia „aripilor” Tatălui. (Alexandra-Cristina Buzincu, cl., X-a)

La ziua de reculegere am învăţat despre ispită şi alegerea prietenilor, pentru că prietenii sunt de mai multe feluri: prieteni bârfitori, necumpătaţi, „de vreme bună”, linguşitori, supărăcioşi sau care rănesc. Dar am mai rămas şi cu un alt lucru important, că trebuie să-mi respect prietenii şi să nu mă las prinsă de capcana răului, pentru că pot uita de respect, dar mai ales de prieteni, deoarece ispita are mai multe feluri de a-l încerca pe om, cum ar fi: ispita persecuţiei, a pierderii ruşinii, ispita bogăţiilor etc. (Mihaela Simon, cl. XI-a)

• O zi de reculegere îşi atinge scopul atunci când ne ajută să trecem la acţiune, să ne luăm nişte angajamente concrete. Ce hotărâri aţi luat voi în această zi de reculegere?

Eu mi-am propus ca ori de câte ori trebuie să iau o decizie importantă, să nu mă las influenţat de vreo ispită, care să-mi dăuneze. Am decis să am grijă cu ce fel de prieteni îmi petrec timpul, iar dacă pot îmbunătăţi ceva în atitudinea rea a cuiva, să nu ezit să o fac. Apoi orice acţiune să fie motivată şi verificată de faptul că sunt copil al lui Dumnezeu. (Cristian Andrieş, cl. IX-a)

După prima meditaţie, în care a fost vorba despre diferitele feluri de ispite, mi-am dat seama că, uneori, fără să ştiu, am căzut pradă ispitelor. De aceea, mi-am propus să veghez mai mult, să încerc să pătrund în inima celor ce au nevoie şi să-mi aduc aminte de frumuseţea zilelor trecute. Am păstrat, păstrez şi voi păstra aceste clipe ca pe un orizont spre o viaţă mai bună. Ziua de reculegere m-a determinat să încep să-mi schimb în mai multe privinţe modul de a trăi. (Alexandra Constantin, cl. X-a)

După meditaţiile ţinute de părintele Cristinel Fodor, am ajuns la concluzia că mulţi dintre noi nu dăm importanţă sufletului şi căutăm mai mult cele trupeşti şi materiale. De aceea mi-am propus să am mai multă grijă faţă de sufletul meu, care are nevoie de hrană spirituală şi să nu mai comit atâtea păcate chiar şi numai cu gândul. Iar în ceea ce priveşte prietenia, am învăţat lucruri noi ce mă priveau într-un fel sau altul şi pe mine, de aceea voi căuta să îmi caut prieteni pe care mă pot baza, de la care am de învăţat lucruri frumoase şi folositoare. Dar cel mai de preţ prieten şi faţă de care trebuie să mă port cu gingăşie este Isus, Prietenul tuturor. (Andreea Negruţ, cl. XI-a)

Mie această reculegere mi-a deschis inima spre o nouă imagine a lui Dumnezeu. Dacă pentru mine Dumnezeu ţinea doar de dimensiunea sacrului, acum am înţeles că El este şi Om cu adevărat, are o inimă de carne cu care mă iubeşte cu adevărat. Pr. Cristinel m-a făcut să înţeleg acest lucru când mi-a dat exemplul cu Isus întrebându-l pe Petru „Mă iubeşti?”. Iar Petru i-a răspuns „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”. Am înţeles că Dumnezeu cheamă oamenii la iubire şi la sfinţenie, de aceea mi-am propus ca în fiecare zi să iubesc mai mult şi să răspund chemării lui spunând „Da, Doamne, tu ştii că te iubesc”, în toate momentele vieţii mele atât în slăbiciune cât şi în bucurie. (Lavinia-Mădălina Hodoreanu, cl. XII-a)