Sanctuarul Maicii Domnului de la Cacica

În jurul anului 1780, locul unde se află astăzi localitatea Cacica (în regiunea istorică Bucovina, la 18 km de oraşul Gura Humorului şi la 40 de km de oraşul Suceava) au fost descoperite zăcăminte de sare. În anul 1798 s-a dat în exploatare aici o salină, aducându-se muncitori şi tehnicieni din diferite provincii ale Imperiului Habsburgic, cei mai mulţi fiind de etnie polonă.

Neexistând aici o aşezare înainte de deschiderea salinei, muncitorii romano-catolici care lucrau în salină erau asistaţi spiritual de centrul parohial de la Gura Humorului, primul păstor fiind, începând cu anul 1795, preotul polonez Clemens. În anul 1799, responsabil cu asistenţa spirituală a muncitorilor a devenit preotul polonez Jakub Bogdanowicz. Acesta a apelat la administraţia salinei, care, în anul 1806, a dat dispoziţie să se sape în masivul de sare, la o adâncime de 21 metri, o mare şi frumoasă capelă cu hramul Sf. Varvara, unde se rugau muncitorii înainte şi după terminarea lucrului.

În anul 1810 a fost sfinţită o bisericuţă de lemn la Cacica la care s-au adus în anul 1809, de la o biserică armeano-catolică din Stanislawow, o reproducere a icoanei miraculoase a Maicii Domnului ,,Madona Neagră’’de la Czestochowa (Silezia), care încă de la început a fost venerată ca icoană făcătoare de minuni.

Pelerinajul la Sanctuarul Marian din Cacica organizat în perioada 14-15 (Sărbătoarea Sf. Maria) este considerat a fi cel mai mare pelerinaj catolic din Moldova, la el participând mai mulţi episcopi din România şi din străinătate, zeci de preoţi şi zeci de mii de pelerini din Moldova, dar şi din alte zone ale ţării sau din străinatate. Până în anul 1949, o garnitură de tren a circulat pe ruta Viena-Cacica.

La data de 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi prin decretul episcopal al PS Petru Gherghel din 15 august 1997, cu acordul Conferinţei Episcopilor Catolici din România şi în prezenţa nunţiului apostolic Janusz Bolonek, Sanctuarul din Cacica a fost declarat şi recunoscut ca „Sanctuar naţional”.

În Anul Jubiliar 2000, biserica Sanctuarului a primit titlul de „Basilica Minor”, titlu acordat de Papa Ioan Paul al II-lea. Din toamna anului 2001, administrarea Sanctuarului a fost încredinţată Provinciei Franciscane ,,Sf.Iosif’’ a Fraţilor Minori Conventuali.

Liturghiile oficiate la Cacica sunt celebrate în limbile română, polonă, germană şi maghiară.

Adrian Munteanu