Zilele tineretului-Madrid 2011
„¡Esta es la juventud del Papa!”
Aceasta a fost strigarea care a învăluit întreaga Spanie la mijlocul lunii august din acest an. Aproximativ un milion şi jumătate de tineri veniţi din toate colţurile lumii la celebrarea Zilelor Mondiale ale Tineretului şi-au manifestat apartenenţa lor la Biserică, dragostea faţă de Cristos şi Sfântul Părinte. Grupul de tineri români, aproximativ 1000, a purtat cu sine şi credinţa şi bucuria tinerilor rămaşi acasă. Liceul nostru a avut şi el reprezentanţii săi: pr. Felix Roca, pr. Claudiu Robu, pr. Petru Tamaş, precum şi foşti şi actuali elevi ai liceului nostru: Tereza Bejan, Daniela Antonilă şi Cosmina Imbrea, Silviu Dumea, Emanuel Blaj.
Drumul făcut cu autocarul ne-a pregătit pentru ceea ce avea să se întâmple la Madrid. Catehezele făcute în autocar în cele patru zile de călătorie spre capitala Spaniei ne-au ajutat să aprofundăm mesajul papei din acest an: „Înrădăcinaţi şi întemeiaţi în Cristos, tari în credinţă!”. Frumuseţea locurilor vizitate, în oraşe precum Budapesta şi Padova, ne vorbea deja despre frumuseţea acestor zile, despre măreţia şi fascinaţia credinţei. Greutatea şi oboseala drumului aveau să ne ajute să înţelegem cât de anevoios şi greu este adesea şi drumul credinţei.
La Madrid am fost cazaţi în una dintre parohiile oraşului, în care slujeşte şi un preot român. Condiţiile de cazare, care nu aveau mai nimic în comun cu patul moale de acasă, cu duşul cald, cu camerele şi grupurile sanitare personalizate, ne-au făcut să ne apropiem unii de alţii şi să înţelegem că în lume sunt încă mulţi cei care trăiesc în condiţii mai grele ca ale noastre.
La Liturghiile şi celebrările oficiale nu am participat ca acasă, stând frumos în bancă, ci în aglomeraţie, pe străzi, în faţa unor ecrane imense, alături de sute de mii de tineri, de diferite limbi. A fost o atmosferă cu adevărat unică. Am putut vedea tineri care îşi manifestă în mod diferit credinţa lor, tineri care se roagă, care strigă de bucurie, care cântă, care dansează. Deosebit de emoţionantă era întâlnirea cu alte grupuri de tineri. Deşi nu ne ştiam toţi ne salutam, zâmbeam, uneori făceam fotografii. Am purtat cu mândrie pe străzile Madridului steagul României, deşi poate n-am fi crezut vreodată că vom face astfel.
Catehezele au fost ţinute într-o altă biserică, în care ne-am întâlnit toţi tinerii din România. PS Virgil Bercea ne-a purtat prin tainele credinţei martirilor din închisorile comuniste. Mărturiile tinerilor, spovezile făcute acolo, cântările tinerilor au constituit adevărate ingrediente ale bucuriei şi întăririi în credinţă.
Vigilia şi Liturghia cu Sfântul Părinte, pe un fost aerodrom militar (Cuatro Vientos) din Madrid, furtuna, aglomeraţia, soarele toate s-au contopit şi vrând nevrând ne-au forţat să privim din nou spre drumul greu al credinţei. Deşi mulţi se pun în calea căutărilor noastre, deşi nu e uşor să fii înrădăcinat în credinţă, bucuria căutării şi întâlnirii lui Cristos este net superioară tuturor dificultăţilor. Sfântul Părinte a împărţit tuturor binecuvântarea sa şi ne-a asigurat de dragostea lui Dumnezeu şi de valoarea credinţei.
În seara zilei de 21 august am pornit spre casă, reluând drumul greu şi obositor cu autocarul. Purtăm încă în noi ecoul strigătului tineresc: „Esta es la juventud del papa”, ce a răsunat cu pasiune în toate aceste zile. Zilele Mondiale ale Tineretului din acest an au avut ceva aparte, după cum spun cei care au participat la multe astfel de întâlniri: bucuria zgomotoasă a unităţii şi înrădăcinării în credinţă. Unii tineri participanţi s-ar fi aşteptat probabil să-l întâlnească pe Cristos în linişte, în momente de adoraţie şi contemplaţie, dar spre surprinderea tuturor l-au descoperit în gălăgie. L-au descoperit în bucuria tinerilor de diferite naţionalităţi, care au lăsat să se înţeleagă că credinţa nu este naţională, ci universală, că manifestarea credinţei nu poate fi închisă în formule precise, că Duhului Sfânt nu i se pot pune graniţe, că tinerii sunt capabili de angajare, de jertfe şi sacrificii imense.
Ca o concluzie, am auzit în aceste zile multe mărturii ale tinerilor care spuneau: „Sunt mândru că sunt catolic (catolic = universal). Cred că e unul dintre cele mai mari daruri pe care mi l-a făcut Dumnezeu. Îi voi mulţumi toată viaţa pentru asta”.
Pentru alte imagini de la eveniment, vizitaţi galeria foto.
Pr. Petru-Sebastian Tamaş